„Centrul de colocare“ este un tip de Data Center cu o destinație specială. Faptul că, în faza inițială, principalii clienți au fost și sunt încă operatorii de telecomunicații reprezintă un element definitoriu pentru Centrele de colocare. Dar nu este singurul element de diferențiere, după cum ne-a explicat Sorin Andone, Sales Manager NXDATA.

Din perspectivă istorică, termenul de „Carrier hotel“ – „strămoșul“ actualului Centru de colocare – este un concept apărut și dezvoltat pentru prima oară în SUA.

Cel mai probabil, primul „Carrier hotel“ la nivel mondial a fost „60 Hudson Street“, centrul de colocare creat în „Western Union Building“, fostul sediu central al companiei Western Union din New York. După ce compania Western Union și-a mutat sediul central în New Jersey, clădirea a căpătat destinația de „Carrier hotel“, adăpostind birourile a peste 100 de companii de telecomunicații, care își interconectau serviciile pe care le ofereau în cadrul unui așa-numit „meet-me-room“, amplasat la etajul 9.

„Istoric, aceasta a fost probabil prima aglomerare majoră de operatori de telecomunicații. Un exemplu similar pe plan local, evident la altă scară, a fost «Palatul Telefoanelor», de pe Calea Victoriei. În clădirea aceasta exista o «aglomerare» de circuite și echipamente aparținând mai multor furnizori de internet, precum și celor de la SNR, care dețineau principalul sistem de transport. Site-ul era cunoscut în lumea ISP-iștilor locali drept «Victoria X». Din cauza acestei concentrări de operatori, primul nod de internet exchange (RONIX) a apărut în locația respectivă“, explică Sorin Andone, Sales Manager NXDATA.

CONDIȚII SINE QUA NON

Din punct de vedere economic, rațiunea apariției și creării unor astfel de aglomerări este evidentă – beneficiile pe care operatorii de telecomunicații și furnizorii de servicii le pot obține prin prezența într-o astfel de locație depășesc costurile serviciilor plătite unui centru de colocare. Iar principalul beneficiu urmărit este interconectarea cu un număr cât mai mare de alți operatori/furnizori de servicii, respectiv capacitatea de a vinde și/sau cumpăra servicii, precum și cea de a face schimb de trafic cu alți parteneri.

„Aceste «Carrier hotels» nu au sens dacă nu aglomerează un număr suficient de mare de operatori. Și aceasta deoarece «atractivitatea» lor ca Data Center nu este dată exclusiv de condițiile fizice de colocare pe care le oferă. Asigurarea continuității serviciilor este esențială, dar ceea ce dă valoare unui «Carrier hotel» este, în primul rând, colocarea a încă minim 50 de operatori de telecomunicații, de exemplu. Pe lângă aceasta, este necesar să fie respectate alte câteva condiții esențiale. Prima condiție – clientului să îi fie permis accesul cu fibră optică, nerestricționat și la un cost rezonabil. A doua condiție – clientul să beneficieze de servicii de suport prompte. Accentul pus pe timpul de răspuns cât mai mic posibil și nu pe un nivel înalt de complexitate al serviciilor se datorează faptului că majoritatea operatorilor își monitorizează echipamentele de la distanță, deținând o infrastructură avansată de management. Evident, trebuie îndeplinite și condițiile standard pe care le oferă un Centru de Date. Acestea sunt necesare, dar nu suficiente dacă nu este asigurată «abundența» operatorilor și a capacității de interconectare cu fibră optică“, precizează Sorin Andone.

CLIENȚI ȘI CLASAMENTE

„Abundența“ furnizorilor de servicii de telecomunicații, Internet, telefonie, transport într-un Centru de colocare facilitează atragerea și a unor operatori din alte categorii de servicii, cum ar fi cele de televiziune digitală, IPTV etc. Prin acest fenomen de agregare, un „Carrier hotel“ devine un cluster de servicii care au la bază necesitatea interconectării, respectiv a schimbului de trafic.

O imagine globală asupra traficului de voce/date desfășurat în aceste noduri de interconectare din România – pentru a avea o estimare asupra mărimii unui „Carrier hotel“ – nu există însă mod real, explică oficialul NXDATA: „Aceasta pentru că datele publice referitorare la schimbul de date nu sunt întotdeauna relevante, mulți operatori adoptând modelul de «peering privat». Numărul operatorilor prezenți într-un centru de colocare poate fi un indice corect. Ținând cont de acest criteriu, NXDATA se situează în primele 100 de centre de colocare din clasamentul mondial al celor aproximativ 11.000 de locații care găzduiesc noduri de trafic (conform peeringdb.com, o bază de date publică în care sunt prezente și locații ce găzduiesc noduri de peering IP din întreaga lume). Este o informație relevantă asupra valorii traficului la nivel global, ținând cont că, raportat la nivel mondial, România nu are un trafic IP foarte mare, datorită ratei de penetrare a Internetului. Asta chiar dacă în ceea ce privește viteza de conexiune ne clasăm undeva în primele 10 țări.“

Revenind însă la clienți, trebuie făcută precizarea că operatorii telecom și furnizorii de servicii nu reprezintă singurii clienți ai centrelor de colocare. Acestora li se adaugă o categorie de instituții și organizații a căror activitate se bazează pe tranzacțiile electronice. Prezența acestui tip de clienți în centrele de colocare este justificată prin necesitatea interconectării respectivei organizații cu furnizorii de servicii pentru tranzacțiile de pe piețele de capital. Este o necesitate stringentă pentru că multe dintre aceste tranzacții se produc în mod automat (așa numitul „high frequency trading“), iar latența de ordinul milisecundelor poate influența sensibil randamentul organizației. „Latența scăzută și securitatea ridicată au făcut ca, în timp, plaja clienților centrelor de colocare să se extindă. În România însă, aceste criterii nu sunt atât de importante din punct de vedere economic, prin urmare, nu se află pe primele locuri în ierarhia argumentelor pe baza căreia se alege un centru de colocare. Probabil că, în timp, odată cu dezvoltarea mediului economic autohton astfel de condiții vor începe să aibă importanța lor și pe plan local. Până atunci însă, noi, în cadrul NXDATA, ne menținem deschiși către orice nouă categorie de clienți, cum ar fi de exemplu furnizorii de conținut, aplicații cloud sau de servicii de backup“, conchide Sorin Andone.